Don Quijote

Descriere

Balet în patru acte de Ludwig Minkus
Libretul: Marius Petipa, după Miguel de Cervantes
Coregrafia: Marius Petipa, Alexandr Gorski

Coregrafia spectacolului se bazează pe versiunea Petipa - Gorski - cea mai bună versiune din toate timpurile - deoarece concepţia lor şi celebrele scene de dans au făcut ca acest balet să reziste în teatrele din toată lumea de mai bine de 150 de ani. Desigur, am ajustat, am scurtat sau am suprimat anumite fragmente pentru ca spectacolul să aibă continuitatea dorită, să aibă viteză şi ritm. Mi-am dorit o expunere a acţiunii clară şi logică, iar regizoral am urmărit un joc convingător, dar şi o descriere “colorată” a personajelor.
Jaroslav Slavický - coregraf

Cred că scenograful unui spectacol de balet trebuie să caute o soluţie artistică menită să se ghideze după un anume model, să găsească forma potrivită ilustrării cerinţelor baletului clasic. În acest sens, am fost influenţat în creaţia costumelor de mediul hispanic şi astfel costumele completează decorul, conferind spectacolului o atmosferă veselă. Am gândit spaţiul pentru dans în culori calde pentru a realiza o compoziţie luminoasă, tipică spaţiului geografic în care se desfăşoară acţiunea.
Josef Jelinek - scenograf

Aventurile unui cavaler

Cunoscut mai cu seamă pentru varietatea paşilor de dans, baletul „Don Quijote” de Ludwig Minkus, libretul şi coregrafia Marius Petipa, aduce în prim-plan povestea celor doi îndrăgostiți, Kitri şi Basil, având ca sursă de insiprație un episod din binecunoscutul roman al lui Miguel de Cervantes, „Don Quijote de la Mancha”. Prezentat inițial în patru acte şi opt tablouri, în 1869, la Teatrul Balşoi, din Moscova, baletul a fost revizuit ulterior de către Minkus şi Petipa, care au creat o variantă mai elaborată, alcătuită din cinci acte şi 11 tablouri. Cea mai cunoscută versiune a baletului „Don Quijote” - ce stă la baza celor mai multe dintre producțiile zilelor noastre - avea să fie, însă, punerea în scenă semnată de Alexander Gorsky, în 1902, la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg. Printre elementele noi introduse de Gorsky în adaptarea lui se află şi cele două variații compuse de Riccardo Drigo: unul pentru „pas de deux” din finalul baletului, iar altul pentru scena cu visul lui Don Quijote.