Spectacol "Țara surâsului"

Descriere

„Țara surâsului”, operetă romantică în 3 acte de Franz Lehár, după un libret de Ludwig Herzer și Fritz Löhner-Beda, este o poveste imposibilă de iubire între două lumi. O poveste dulce-amăruie strivită de diferențele culturale dintre educația europeană și tradiția chineză.

Aflat în postul de ambasador la Viena, prințul Sou-Chong o cunoaște pe Lisa fiica feldmareșalului Ferdinand Lichtenfels. Simțindu-se puternic atras de frumusețea tinerei, Sou-Chong îi face Lisei o curte discretă. Lisa, fascinată de lumea orientală, de misterul pe care îl ascunde surâsul permanent și amabil al prințului, pornește într-o mare aventură urmându-l pe Sou-Chong în China.

„Dacă ar fi să inventez un subtitlu pentru opereta „Țara surâsului” de Franz Lehar, acesta ar fi … „Povestea unei iluzii”. Iubirea europenei Lisa pentru prințul chinez Sou-Chong este o iluzie superbă la care fiecare femeie are dreptul să viseze.

Astăzi, bariera distanței, a concepțiilor despre lume și viață, aproape nu mai există decât în colțuri din lume în care vorbim despre extremism. În secolul trecut, bariera exista.

De aceea, o poveste de dragoste între o europeană emancipată ca Lisa și un chinez supus rigorilor funcției dar, mai ales, al tradiției milenare precum prințul Sou-Chong , nu poate avea un final fericit.

Sunt convinsă că Lisa s-a simțit atrasă încă din copilărie de fascinația orientului îndepărtat din poveștile celor 1001 de nopți. Crescând, această fascinație s-a accentuat. A întâlnit „prințul din poveste” și a crezut că a întâlnit fericirea ideală. Când ea a plecat în lumea lui, a realizat că vede realitatea dură a diferențelor de mentalitate, de educație, de obiceiuri, trăind cea mai cumplită deziluzie.

În mod simbolic, am dorit să materializez sensibilitatea și sufletul Lisei prin întruchiparea fascinantei păsări Luan din mitologia chineză. Aceasta preia, pe parcursul desfășurării evenimentelor, stările succesive de fericire, tristețe, zbucium și dezamăgire ale Lisei. În contrast cu grația acestei păsări există rigiditatea MĂȘTII din „Țara surâsului”. După cum spune chiar prințul Sou-Chong, „își ascunde trăirile sub masca surâsului”. Masca se augumentează, devenind mult prea apăsătoare pentru Lisa. Masca milenară nu cunoaște și nu acceptă toleranța. Sufletul Lisei nu acceptă compromisul. De aici, finalul trist, inevitabil.

Împreună cu dirijorul Lucian Vlădescu, scenograful Cătălin Ionescu Arbore și coregrafa Mălina Andrei, am imaginat un spectacol în care o iubire arzătoare și coexistența a două civilizații puternic conturate să trezească în public poezie, romantism, chiar dramatism uneori, într-o fluență cinematografică a desfășurării acțiunii. Proiecțiile Ancăi Albani contribuie și ele la poezia imaginilor, fiind concepute pentru a sublinia o stare, o idee, o…iluzie.

Muzica fermecătoare a lui Lehar ne-a fost călăuza principală în acest minunat drum către „Țara surâsului”. Consistența partiturii apropie această creație de muzica de operă. Cu siguranță, Lehar a fost influențat în concepția sa dramaturgic-muzicală de prietenul său Giacomo Puccini în lungile lor discuții despre arta sunetelor.

Mulțumesc colectivului Teatrului Național de Operetă și Muzical „Ion Dacian” pentru această colaborare, mai ales că se materializează în anul în care împlinesc 30 de ani de activitate în slujba artei spectacolului muzical.”