Spectacolul "Gigel"

Descriere

Hohotele explozive de râs, muzica, dansul, emoția şi bucuria sensului adânc îmbrăcat în glumă deşteaptă sunt ingredientele acestui one-man show eveniment în care Gheorghe Ifrim, unul dintre cei mai iubiți actori ai generației actuale, vorbeşte despre sine, despre noi şi despre câteva dintre legendele care ne-au îmbogățit viața în ultima jumătate de secol.
Suntem purtați cu nemăsurat umor, multă autoironie şi o surprinzătoare tandrețe de la Michael Jackson la Pavaroti, de la Dan Spătaru la Gheorghe Dinica, de la Demi Moore la doamna Tora Vasilescu, de la Gheorghe Cozorici la Toma Caragiu şi la multe alte nume mari ale scenei româneşti.

Totul se întâmplă simplu şi adevărat, pornind de la reperele unei biografii concrete, cum am fi putut avea oricare dintre noi. Sau, cine ştie, poate nu chiar oricare.


Ileana Lucaciu: "One-man show” este un recital care solicită calități multiple, iar reușita sa presupune pe lângă personalitatea actorului și alegerea unui text deosebit, o regie concentrată pentru a evidenția calitățile interpretului de a transmite publicului un mesaj consistent. “GiGel” servește admirabil cerințele unui astfel de recital.

Monologul conceput de Alexandru Popa, folosește drept pretext date din biografia interpretului Gheorghe Ifrim pentru a țese inspirat un text cu umor savuros, dar și sensibil în omagierea marilor noștri actori care au dat și dau valoare actului teatral. Alexandru Popa deține un simț al replicii bogate în substrat și abilitatea definirii complexe a personajului. Este un dramaturg mai puțin întâlnit pe scenele noastre, dar care promite a se alătura celor câteva personalități de astăzi din domeniul atât de sărac în valori al dramaturgiei. “GiGel” e un titlu pornit de la prenumele lui Gheorghe Ifrim. Acest actor remarcabil al Teatrului Bulandra surprinde întodeauna în personajele interpretate, fie că sunt din comedii, fie din drame. Se transpune întodeauna în personaj, îl abordează credibil, cu naturalețe. Prezența sa pe micul ecran în singurul serial de comedie excelent realizat de la scenariu până la interpretare, “Las Fierbinți”, în rolul primarului Vasile, i-a adus o popularitate meritată. Acum, singur pe o scenă cu un bar sugerat într-un colț, Gheorghe Ifrim destăinuie cu umor, dar și cu multă sensibilitate, amintiri din copilărie și apoi de la începutul carierei sale de actor. Tema nu este dezvăluirea biografiei personale, arată surprinzător cum marii artiști pot influlența din umbră un tânăr aflat în căutarea unui drum în viață. Generos acest monolog omagiază subtil pe “Marii artiști care nu se uită niciodată” cum precizează și replica din final rostită de interpret. Publicul în unele momente, rămâne copleșit de emoție cu respirația tăiată și apoi, continuă să se amuze copios. Gheorghe Ifrim își prezintă personajul în relație directă mereu cu spectatorii, îi provoacă în a deveni partenerii săi în relatarea unor “clipe de viață”, evocate fie cu un umor involuntar, fie cu tristețe. Evocă ironic amintiri din timpul amar al trecutului, străin tinerilor de astăzi, cântă melodii celebre, cu atitudinea celor care le-au lansat cândva, cucerește prin farmecul special atribuit fiecărei destăinuiri. Gheorghe Ifrim, ca un mare actor, își pune sufletul pe tavă în fața prietenului său publicul.

În afara întâlnirii cu un dramaturg destoinic, Alexandru Popa, Gheorghe Ifrim a avut șansa colaborării cu un coleg de generație, actorul Vlad Zamfirescu, în rolul regizorului, ireproșabil înfăptuit. Vlad Zamfirescu urmărește atent să valorifice atât talentul colegului, cât și subtextul replicii și impune ritm, tensiune, evocărilor. Regizorul completează imaginea reprezentației prin proiecții cu chipuri de Mari Actori, argumente pentru amintirile unui Om simplu, obișnuit pe care aceștia l-au emoționat întodeauna și i-au fost exemple prețuite în profesie.